Nu am puteri să mai iubesc, Florine,
Nici bani să-i risipesc pe câte-un ruj
Abia de-o bere dacă-mi mai rămâne,
Şi câte fete faine sunt în Cluj.


Poeţii sunt iubiţi la bătrâneţe,
Atunci îî crede lumea, îmi spuneai,
Iar mimând un gest de politeţe
Mai comandam o vodcă lângă ceai.

Eram meseni cu Rilke şi Nichita
Şi aşteptam să-ntunece afară,
Să bem un şpriţ şi să rosteşti atâta:
-Măi, Purdea, cântă una populară!